Protetica dentara

Protetica dentară se referă la protezele dentare care înlocuiesc părți ale dinților sau dinți lipsă de pe arcadă; ele se realizează în laborator și sunt necesare pentru restabilirea masticației și pentru a se putea reface estetica și vorbirea corecta a pacientului.

Tipuri de proteze dentare

Protezele dentare pot fi fixe sau mobile și se pot realiza în mai multe variante, în funcție de situația dento-parodontală și de voința pacientului.

Cele fixe e se atașează pe dinți sau pe implanturi dentare, folosind adezivi dentari sau șuruburi de fixare.

Cele mobile folosesc sisteme speciale de retenție care se fixează pe dinți adiacenți sau pe implanturile dentare.

Există și proteze mobile prin aspirație ținute pasiv pe mucoasă, a căror retentivitate fiind dată de tonicitatea mușchilor din jur și de contururile anatomice ale maxilarului.

Lucrările protetice fixe e realizate în cabinetul Heinerich sunt următoarele:

• Coroane și punți dentare din ceramică pe suport metalic
• Coroane și punți dentare din ceramică pe zirconiu

Zirconiul este un tip de ceramică foarte dură, fără metal în structura ei, fiind astfel cele mai biocompatibil.

Restaurările cur zirconiu sunt elastice, acestea având culoare albă și caracteristici translucide bune .

Lucrările protetice se execută cu ajutorul calculatorului, fiind lucrări de mare precizie .

• Coroane și punți dentare din ceramică presată

Protezele dentare pot fi:

• Scheletate cu sisteme speciale de
• Proteze acrilice și elastice totale și parțiale
• Proteze pe implanturi
• Proteze pe implant înșurubate

Cabinetul Heinerich colaborează cu laboratoare dentare care utilizează calculatorul în confecționarea tuturor lucrărilor dentare comandate și de aceea aceste lucruri sunt extrem de precise și persistă mulți ani pe arcadă.

Consecințele căderii dinților

Pierderea unui singur dinte atrage după sine anumite modificări la nivelul dinților rămași, a musculaturii, oaselor maxilare și articulației temporo-mandibulare. Pe tot parcursul vieții dinții se deplasează pentru a-și găsi stabilitatea prin contact cu dinții vecini dar și cu cei opuși lor.

În situația în care un dinte lipsește, ceilalți încearcă să compenseze lipsa creată prin înclinarea spre edentație și erupția antagonistul spre spațiul liber.